Organizaţia Reporteri fără Frontiere (RsF) s-a alăturat asociaţiei partenere din Rom^nia, Active Watch-Agenţia de Monitorizare
a Presei ÅŸi altor 18 ONG-uri româneÅŸti, condamnînd afirmaÅ£ia făcută în documentul "Strategia NaÅ£ională de Apărare a ţării" - iniÅ£iat
de către preÅŸedinÅ£ia română ÅŸi adoptat de către Consiliul Superior
de Apărare a ~ării (CSAT) - care identifică mass-media drept
"o vulnerabilitate" pentru "securitatea naÅ£ională". Iată un prilej pentru a ne reaminti ce înseamnă, de fapt, "securitatea naÅ£ională".
Conceptul de securitate a devenit după 1989 unul din cele mai utilizate concepte la nivelul elitelor internaÅ£ionale alături de globalizare ÅŸi dezvoltare durabilă. Acest concept tinde să aibă un coeficient cu valori din ce în ce mai mari. Securitatea ocupă un loc central, întrucît omenirea domină multe din condiÅ£iile ce determină securitatea la diferite niveluri, iar ele par incapabile să coexiste armonios. Nu putem vorbi astăzi despre dezvoltare durabilă a oricărui sistem social fără a asigura securitatea lui în plan global. În cazul securităţii, discuÅ£ia se poartă în jurul urmării absenÅ£ei ameninţării. Cînd discuÅ£ia se situează în contextul sistemului internaÅ£ional, securitatea se referă la capacitatea statelor ÅŸi a societăţilor ÅŸi integritatea lor funcÅ£ională. Securitatea se referă în primul rînd la soarta umanităţii ÅŸi apoi la securitatea personală, a fiinÅ£elor umane individuale.
Securitatea umanităţii este afectată de factori din 5 sectoare principale: militar, politic, economic, social ÅŸi de mediu. Vorbind în general, securitatea militară priveÅŸte interacÅ£iunea dublă a capacităţilor statului de ofensivă ÅŸi defensivă, ÅŸi percepÅ£ia statelor, fiecare despre intenÅ£iile celuilalt. Securitatea politică se referă la stabilitatea organizaÅ£ională a statelor, a sistemelor de guvernare ÅŸi a ideologiilor care le legitimează. Securitatea economică priveÅŸte accesul la resurse, finanÅ£e ÅŸi pieÅ£e necesar pentru a susÅ£ine un nivel acceptabil de bunăstare ÅŸi de putere a statului. Securitatea socială se preocupă de capacitatea de susÅ£inere , în limitele unor condiÅ£ii de evoluÅ£ie acceptabile a elementelor tradiÅ£ionale de limbă, cultură, identitate ÅŸi obiceiuri culturale ÅŸi religioase. Securitatea mediului se referă la menÅ£inerea biosferei locale ÅŸi planetare, ca suport esenÅ£ial de care depind toate acÅ£iunile oamenilor. Aceste cinci sectoare nu operează izolat unul de celălalt.
Obiectul de referinţă al securităţii se multiplică pe măsură ce coborîm de la nivelul statului la cel individual sau urcăm dincolo de el în întregime . Întrucît securitatea nici a unui obiect luat în parte nu poate fi obÅ£inută separat de celelalte, securitatea fiecăruia devine , în parte, o condiÅ£ie pentru securitatea tuturor. "Dezvoltarea durabilă" la finele sec. XX-lea ÅŸi începutul sec. al XXI-lea a devenit noÅ£iunea cheie în elaborarea noilor paradigme de supravieÅ£uire a omenirii, în trasarea noilor căi de gestionare a sistemelor sociale.
Ideea de securitate este mai uÅŸor de aplicat lucrurilor decît oamenilor. Securitatea banilor dintr-o bancă, de exemplu, poate fi redusă la calcularea ei prin comparaÅ£ie cu riscurile ameninţărilor specifice, de ridicare neautorizată sau alte asemenea situaÅ£ii ale unei scăderi a valorii. Întrucît bunurile materiale pot fi adesea înlocuite cu articole asemănătoare, securitatea lor (adică securitatea celui care le posedă) poate fi întărită ÅŸi mai mult de obicei prin asigurarea în sine bazîndu-se pe statisticile de risc real. Securitatea indivizilor (oamenilor) nu poate fi definită la fel de uÅŸor. Factorii implicaÅ£i - viaÅ£a, sănătatea, statutul, stare materială, libertatea sînt mult mai complicaÅ£i, iar unii dintre ei nu pot fi înlocuiÅ£i în cazul pierderii (viaţă, statut). Diferite aspecte ale securităţii individuale sînt adesea contradictorii (protecÅ£ia împotriva crimei faţă de încălcarea libertăţii civile) ÅŸi supuse dificultăţii de a distinge între evaluarea obiectivă ÅŸi cea subiectivă (ameninţările respective sînt reale sau imaginare?).
DefiniÅ£ii de dicÅ£ionar ale securităţii dau savoare acestor dificultăţi, prin referirea la protejarea de pericol (securitate obiectivă), senzaÅ£ia de siguranţă (securitatea subiectivă) ÅŸi absenÅ£a oricărei îndoieli (încrederea în cunoÅŸtinÅ£ele proprii). Ameninţările de referinţă (pericolul ÅŸi îndoiala) sînt foarte vagi, iar sentimentul subiectiv de securitate sau încredere nu are în mod necesar legătura cu starea reală de securitate sau încredere. Chiar dacă luăm spre exemplificare un individ înstărit, într-o Å£ară înstărită, imaginea rezultantă a vieÅ£ii cotidiene nu lasă nici o îndoială că securitatea într-un sens cuprinzător depăşeÅŸte orice posibilitate rezonabilă de îndeplinire. O varietate enormă de ameninţări, pericole ÅŸi îndoieli pîndeÅŸte pe fiecare, ÅŸi deÅŸi cei mai bogaÅ£i se pot distanÅ£a de unele dintre ele (foamete, boli curabile/evitabile, pericol fizic, violenţă criminală, exploatare economică ÅŸi altele asemenea), ei împart altele în mod egal cu săracii (boli incurabile, dezastre naturale, războaie nucleare etc) ÅŸi creează unele noi pentru ei înÅŸiÅŸi tocmai datorită avantajelor lor (prăbuÅŸirea unor avioane, accidente de sport, răpiri, boli datorate unor consumuri excesive etc). Securitatea nu poate fi totală pentru nici un individ: puÅ£ini ar jndui dincolo de o perioadă foarte scurtă la platitudinea ÅŸi previzibilul vieÅ£ii, dacă acestea ar fi posibile.
Imposibilitatea asigurării securităţii generale conduce analiza către ameninţările specifice. Împotriva unor ameninţări cum sînt bolile evitabile sau sărăcia, unii indivizi pot obÅ£ine un nivel de securitate foarte ridicat. Împotriva altora, mai ales acolo unde relaÅ£ia cauză - efect este obscură (cancer, crimă, ÅŸomaj), măsurile de securitate pot fi în cel mai bun caz riscante. Datorită limitării resurselor, trebuie să se ia decizii cu privire la alocarea lor în funcÅ£ie de un mare număr de ameninţări posibile.
Eforturile de a realiza securitatea pot deveni autodistrugătoare, chiar dacă obiectiv vorbind par de succes, atunci cînd efectul lor este acela de a stîrni conÅŸtiinÅ£a ameninţărilor pînă la un asemenea nivel încît insecuritatea resimÅ£ită devine chiar mai mare decît măsurile luate mai înainte. Eforturile orăşenilor de a-ÅŸi proteja locuinÅ£ele împotriva spargerilor pot avea acest efect. Pe măsură ce se înmulÅ£esc lacătele, alarmele ÅŸi barele de fier, prezenÅ£a lor zilnică amplifică dimensiunea ameninţării, atrăgînd atenÅ£ia hoÅ£ilor asupra prezenÅ£ei bunurilor de valoare ÅŸi ducînd prin aceasta la o netă pierdere a liniÅŸtii proprietarilor de locuinÅ£e fortificate.
Paranoia este punctul final al obsesiei securităţii. Există o ironie crudă în faptul că, etimologic vorbind, înÅ£elesul securităţii acela de "a nu putea scăpa". Majoritatea ameninţărilor la adresa indivizilor apar din faptul că oamenii se găsesc prinÅŸi într-un mediu uman care generează presiuni sociale, economice ÅŸi politice inevitabile. Ameninţările sociale se produc într-o largă varietate de forme, dar existenÅ£a 4 tipuri de bază evidente: ameninţările fizice (durere, rănire, moarte), ameninţările economice (răpire sau distrugere a proprietăţii, împiedicarea accesului la muncă sau la resurse), ameninţările drepturilor (încarcerarea, negare a libertăţii civile normale) ÅŸi ameninţările poziÅ£iei sau statului (desfiinÅ£area, umilire publică). Aceste tipuri de ameninÅ£are nu se exclud reciproc, astfel încît aplicare unuia (rănirea) poate produce efecte asupra altuia (pierderea locului de muncă).
NoÅ£iunea de securitate desenează o situaÅ£ie sau o poziÅ£ie, cînd lipseÅŸte pericolul (primejdia). Pericolul este o posibilitate (ce există obiectiv) de acÅ£iona negativ asupra organismului social, ca rezultat al căreia lui i se pot cauza prejudicii, daune. Se pot evidenÅ£ia cîteva clasificări ale pericolului. Una din ele ne vorbeÅŸte despre patru tipuri de pericole: a) pericolul provocat de greÅŸeli (erori) ce Å£in de scopul preconizat; b) pericolele externe, adică venite din partea altor sisteme; c) pericolele interne, adică cele ce Å£in de elementele interioare ale unui sistem; d) pericolele stihinice. Alte criterii, ce Å£in de situaÅ£ii socio-naturale, ne vorbesc de asemenea despre diverse tipuri de pericole. Prima grupă o constituie pericolele ecologice (acÅ£iunea dăunătoare a naturii asupra omului). A doua grupă o constituie pericolele demografice. A treia grupă sînt cele de producere tehnogenă (acÅ£iunea dăunătoare a tehnologiilor, a tehnicii asupra biosferei, omului). A patra grupă Å£ine de pericolele antropogene sociale (condiÅ£ionate de specificul sesizării umane a informaÅ£iei).
Securitatea în scopuri practice evidenÅ£iază o multitudine de tipuri, cum ar fi cea economică, socială, politică, de stat, militară, culturală, spirituală, umană, de producere, energetică, tehnică, alimentară, informaÅ£ională, ecologică, demografică, nucleară, fizică, a limbii, a mediului, a sufletului etc. NoÅ£iunea de bază ce desenează esenÅ£a, nucleul diverselor tipuri de siguranţă o constituie categoria securitatea naÅ£ională. Ea poate fi interpretată drept capacitate (putere) a comunităţii teritoriale de stat de a satisface, în pofida existenÅ£ei pericolelor obiective, acele cerinÅ£e care sînt necesare pentru automenÅ£inerea (autorezervarea) acesteia.
Securitatea naţională sau securitatea ţării e legată nemijlocit de aspectele economice, politice, tehnico-ştiinţifice, demografice ale dezvoltării societăţii, de starea de dezvoltare a culturii medicale, a instruirii şi educaţiei etc.
TendinÅ£ele globale de dezvoltare a lumii - degradarea catastrofală a mediului ÅŸi sporirea rapidă a populaÅ£iei pe Terra - cer comunităţii mondiale conÅŸtientizarea faptului că goana după profit ÅŸi consumarea nejustificată nu pot servi drept forÅ£a motrice a dezvoltării durabile a civilizaÅ£iei. Deci apare nevoia de a elabora ÅŸi a realiza noi paradigme de existenţă umană, noi modele de asigurare a securităţii umane, a securităţii vieÅ£ii de pe planetă. ConcepÅ£ia dezvoltării durabile în comun acord cu bioetica este o astfel de paradigmă, care preconizează o dezvoltare a sociumului, respectînd interesele viitoarelor generaÅ£ii.
Pornind de la cele expuse, putem formula schema generală de soluÅ£ionare a problemei securităţii naÅ£ionale. Ea poate fi conturată prin trei elemente de bază: Interesele naÅ£ionale - Pericolul - ProtecÅ£ia. La acest capitol, algoritmul acÅ£iunilor spre asigurarea securităţii se poate reprezenta în felul următor: determinarea intereselor naÅ£ionale, scoaterea în evidenţă a pericolelor sociale, formarea chipului duÅŸmanului, protecÅ£ia prin intermediul activităţii reale ÅŸi, în fine, asigurarea securităţii.
La răscrucea mileniilor II ÅŸi III a devenit evidentă indisolubilitatea ÅŸi comensurabilitatea noÅ£iunilor de "dezvoltare" ÅŸi "securitate", strînsa interconexiune ÅŸi interdependenţă dialectică a acestora. De menÅ£ionat în această ordine de idei că nu orice dezvoltare poate fi inofensivă, neprimejdioasă ÅŸi multe dintre criteriile tradiÅ£ionale ale progresului, cum ar fi sporirea economică sau creÅŸterea bunăstării materiale a poporului posedă graniÅ£e naturale clar conturate. Cunoscuta interpretare a dezvoltării precum ÅŸi conceperea securităţii ca o ocrotire de pericole ÅŸi ameninţări, independente una de alta s-au dovedit a fi insuficiente. Securitatea ÅŸi dezvoltarea trebuie unite, fuzionate într-un tot întreg, ridicînd astfel nivelul conceptual al securităţii pînă la cel general ÅŸtiinÅ£ific.
În Rom^nia, asigurarea securităţii se realizează prin paradigma (sau modelul) dezvoltării indurabile, deÅŸi o aÅŸa orientare tradiÅ£ională resurso-utilitaristă se confruntă tot mai mult cu diverse obstacole ÅŸi în principiu este lipsită de perspective, deoarece modelul dezvoltării indurabile nu ne poate asigura securitatea. Este necesară o nouă doctrină - asigurarea securităţii prin dezvoltarea durabilă. Din păcate, ultimele documente elaborate de CSAT nu arată vreo preocupare în acest sens, dimpotrivă, odată cu introducerea presei (sau cel puÅ£in a unei părÅ£i a ei, cea care nu-i convine preÅŸedintelui!) printre factorii de instabilitate in domeniul securităţii naÅ£ionale ne arată o viziune îngustă ÅŸi păgubitoare, pentru care - dacă nu ne orientăm din vreme - vom plăti nu peste mult timp… 
